Revenire.

Despre pauze, regăsire și un serial care m-a prins mai mult decât credeam

Nu am mai scris nimic nou de exact o lună și jumătate. Da, atât a trecut. Mi-a fost dor de scris, dar în pauza asta s-au adunat multe. Ce s-a întâmplat? Viața de fiecare zi. Și, în mod ciudat, foarte sincer, nu m-am pierdut în perioada asta. Dimpotrivă. M-am regăsit tot mai mult.

Am avut nevoie de o pauză fără presiunea internetului, fără să împart totul, fără să simt că trebuie să fiu prezentă non-stop ca să exist. Uneori, tăcerea e un semn de viață, nu de absență.

Ce e diferit acum? Mă simt plină de un nou avânt. Ca și cum pauza asta a reașezat ceva în mine care avea nevoie de spațiu.

De sfârșit și de început de an….

Printre altele, am urmărit un serial pe Netflix - Younger. Nu mă așteptam să mă prindă, dar m-am surprins regăsindu-mă în personajul principal. Nu în povestea ei romantică, ci în curajul ei. În felul în care își redesenează viața nu prin teorii, ci prin a încerca. Prin schimbări. Uneori prin crize. Exact ca noi, toți.

Asta am realizat tot mai mult în acest timp: viața noastră nu se schimbă spontan, se schimbă pentru că noi schimbăm ceva. Un gest mic. O decizie. O limită pusă. Un „nu”.Un „acum”. O greșeală chiar. Inspirația vine de oriunde atunci când ești vulnerabilă și dispusă să vezi altfel. Să vezi diferit, să schimbi modul în care gândești, să schimbi lucruri ca să descoperi că există un mod mai bun de a-ți trăi viața.

Ce vreau să las scris aici, palpabil și personal:

Mă întorc. Nu la scris ca obligație, pentru că nu a fost niciodată o obligație, ci la scris ca spațiu în care mă regăsesc.Contează pentru mine cu adevărat.

Reinventing 60 nu e un exercițiu de branding, cum fac în munca mea zilnică. E un proces viu. În care mă așez pe mine pe primul loc: cu visele mele, gândurile mele, scopurile mele, fericirea mea. Împlinirea de a fi eu însămi.

Și uneori procesul acesta are nevoie de pauze ca să meargă mai departe. Dacă citești asta: mulțumesc că ești aici.

Mă bucur să reîncepem împreună.